Interviuri Înapoi

AUDIO. Interviu cu Andreas Ottensamer, dirijor și clarinetist

Publicat: marți, 16 Aprilie 2024 , ora 9.30

Andreas Ottensamer se va afla la pupitrul dirijoral al Orchestrei de Cameră Radio miercuri, 17 aprilie 2024. În program, "Pastorale d'été" de Arthur Honegger, Serenada pentru orchestră de coarde op. 48 de Piotr Ilici Ceaikovski și Simfonia a II-a de Franz Schubert.


Partitura lucrării "
Pastorale d'été" a lui Arthur Honegger se deschide cu un citat din lirica lui Arthur Rimbaud: "J'ai embrassé l'aube d'été" (Am îmbrățișat zorii verii). Cum vă influențează aceste cuvinte în abordarea dumneavoastră?

Nu ar putea fi un moment mai potrivit pentru interpretarea acestei piese decât cel de față, când vremea e atât de călduroasă în aproape toată Europa și se resimt semnele verii. M-am gândit că această lucrare va invita vara, dar se pare că este deja aici. Este pe de-o parte o lucrare foarte liniștitoare, dar care totodată incită, stârnește imaginația. Publicul poate închide ochii și își poate imagina propria poveste, propriul univers, poate o grădină minunată... E o lucrare frumoasă și de-abia aștept să o interpretăm.


Ceaikovski
îi scrie prietenei și patroanei sale Nadezhda von Meck, referitor la lucrarea sa cu numărul de opus 48: "Serenada am scris-o dintr-un impuls interior. Este o piesă ce vine din inimă." De asemenea, a intenționat ca prima parte să fie un omagiu adus lui Mozart. Care este perspectiva dumneavoastră asupra lucrării?

Pentru noi este minunat ceea ce pentru majoritatea acestor compozitori a fost mai degrabă intimidant decât încântător - să putem privi înapoi și să vedem cum au fost influențați, inspirați, uneori chiar copleșiți de uriașele umbre ale lui Mozart, Beethoven sau, desigur, chiar Haydn, care a scris primele opusuri într-un anumit gen. Serenada, în acest sens, îi aparține lui Mozart, ca profil. Să ne amintim de teama compozitorilor de a compune o a noua simfonie, din cauza exemplului lui Beethoven. Bineînțeles că Ceaikovski s-a gândit la Mozart când a scris această lucrare, admirația și respectul pe care i le purta l-au influențat. Serenada este un exemplu deosebit de îmbinare a unei forme clasice cu limbajul transcendental romantic, al unui compozitor rus ajuns la maturitate artistică. Este precum o căsătorie între cele două lumi. Reprezintă o provocare să ajungi la expresivitatea maximă, larghețea și amploarea muzicii și să onorezi totodată clasicismul lucrării, în ceea ce privește tempo-ul, relațiile formale, transparența și delicatețea sunetului.


Cum ați ales programul concertului, care îmbină universul clasico-romantic cu nuanțe ale impresionismului?

Am avut în minte lucrări pe care voiam neapărat să le interpretez împreună cu orchestra, mai ales Simfonia nr. 2 de Schubert. De asemenea, am avut aceeași dorință cu ansamblul de a integra o serenadă în program. M-am gândit că ar fi mai interesant să nu ne restrângem la o lume sonoră clasică, ci să avem un echilibru, să integrăm o lucrare care ne introduce într-un univers muzical total diferit, care doar prin formă face referință la clasicism. Cred că va fi frumos pentru public să experimenteze ambele lumi.


Cum se simte revenirea alături de Orchestra de Cameră Radio, de această dată doar în postura de dirijor?

Este mereu plăcut să te întorci să lucrezi cu un grup de oameni, pentru că poți încerca să ajungi la nivelul următor, nu trebuie pornit de la punctul zero. Am așteptat cu nerăbdare să văd unde ne va purta colaborarea. Mă bucur de asemenea să mă aflu din nou aici, în București, mai ales pe o vreme așa frumoasă. Sper să am ocazia să explorez orașul.


Puteți să ne povestiți despre experiența dumneavoastră timpurie - de a fi parte dintr-o familie de muzicieni, de a crește în Viena?

De unde să încep? Am crescut înconjurat de muzică, muzica nu a fost ceva în care am fost inițiat, cu care mi s-a făcut cunoștință, ci mereu acolo, prezentă, în mod firesc. S-a simțit mereu parte din viața mea, chiar ca și copil. De asemenea, în Viena ești mereu înconjurat de muzică. Viața muzicală este foarte dezvoltată în acel oraș. Este vorba despre importanța ei în cadrul societății, nivelul de apreciere de care se bucură muzica clasică, cât de mult face parte din viața de zi cu zi - toate acestea se simt, aș zice, mai puternic în Viena decât oriunde în altă parte. Tocmai m-am întors din capitala Austriei și chiar și eu am fost surprins de cât de des întâlnești muzicieni acolo, vezi pe cineva cu un violoncel, o vioară sau un flaut în spate, pe bicicletă, la fiecare colț. E incredibil!

Interviu realizat de Ariadna Ene-Iliescu