Interviuri Înapoi

AUDIO. Interviu cu Frédéric Chaslin, dirijor și compozitor

Publicat: joi, 28 Martie 2024 , ora 14.12

Frédéric Chaslin revine vineri, 29 martie 2024, la pupitrul dirijoral al Orchestrei Naționale Radio. În program, Concertul pentru pian și orchestră de Edvard Grieg, cu Saleem Abboud Ashkar în postură solistică, și cea dintâi simfonie a lui Gustav Mahler. Într-o pauză de repetiții, renumitul dirijor francez ne-a vorbit despre procesul componistic al lui Mahler, despre complementaritatea dintre dirijat și creație, despre colaborarea cu Orchestra Națională Radio...


Mahler a afirmat cândva într-o scrisoare: "Compoziția este precum jocul cu niște cuburi de construit", o perspectivă care pare să se aplice cu precădere primei sale simfonii. Care este viziunea dumneavoastră asupra acestei lucrări?

Am scris un roman despre Gustav Mahler acum cinci ani, în care fac personajul, pe Mahler, să și vorbească, întrucât am studiat mult biografia lui. Nu cunoșteam aceste spuse ale lui, dar în carte l-am făcut să explice cum compune muzică - precum un copil care găsește niște acorduri care-i plac, prin improvizație, și apoi mai multe acorduri care sunt înrudite cu primele, și treptat construiește din ele un fel de încăpere, din care rezultă o altă încăpere. Din acestea se construiește un castel, apoi o întreagă lume. Este într-un fel același concept. Asta face un compozitor. Procesul lui este asemănător celui al unui copil care găsește niște note pe care le simte ale sale, apoi din ce în ce mai multe note, care devin o piesă, iar încetul cu încetul își configurează o lumea a sa. E important ca universul construit să fie cu adevărat al tău, propriu.


Vă referiți la Mahler ca fiind compozitorul dumneavostră preferat, ați scris
și romanul despre el și viața lui… Ce vă atrage la personalitatea sa artistică?

Pentru mine, este cea mai bogată muzică, în sensul că este plină de lucruri pe care alți compozitori nu le-au pus niciodată în muzica lor. Este deopotrivă bazată pe elemente și forme academice - melodii, contrapunct etc. și întotdeauna surprinzătoare, neașteptată. Este precum un teatru cu multe personaje. Mahler a spus că "O simfonie trebuie să fie precum lumea. Trebuie să conțină tot." Nu există o lucrare în care doar dezvoltă o temă în modul academic (poate excluzând Simfonia nr. 8, în care tema primei părți este preluată dintr-o liturghie, unde devine aproape Bach). Muzica lui este plină de absolut tot, fără nevoia unei logici externe, e vorba de un sens intern - lumea visurilor lui. Copil fiind, Mahler visa foarte mult și foarte bogat, aproape într-un fel meditativ. Când a crescut, a început să compună muzică precum și-ar construi lumea viselor - multe personaje, multe surprize, multe situații teatrale, dramatice etc. Nu există alt compozitor care să fi scris în felul acesta - de aceea îl admir, pentru că este unic. Am putea zice că este vorba despre o libertarte de copil, dar controlată de o minte adultă, superioară.


Cum funcționează asocierea în program a Simfoniei I de Mahler cu Concertul pentru pian al lui Grieg, una dintre cele mai îndrăgite lucrări aparținând acestui gen?

Nu mai cred în potrivirea perfectă a unui program muzical, mai ales dacă vorbim despre lucrările lui Mahler. În concertele compozitorului, se poate vedea în afișele păstrate, se regăsea tot - de exemplu, o arie de soprană, apoi uvertura de la "Maeștrii cântăreți din Nürnberg", urmată de o piesă de Schumann, ceva de Debussy… nu exista o logică, o organizare. În timpurile noastre simțim nevoia de a potrivi programele muzicale, dar în vremea lui era mai mult precum un bufet, un bufet suedez..


Sunteți dirijor și compozitor. În ce fel se susțin reciproc cele două activități, din perspectiva dumneavoastră?

Pentru mine, cele două sunt absolut complementare. Dacă ar trebui totuși să renunț la una dintre activități, aceasta ar fi dirijatul. Compoziția mă ajută mult în dirijat, de fapt, și dirijatul îmi este de folos în compoziție. Mă hrănește cu multe elemente pe care le pot utiliza în muzica mea, mai ales în ceea ce privește orchestrația. Este important să poți auzi pe viu cum sună o orchestră. După 30 de ani de dirijat, cunosc, îmi pot construi mental combinațiile orchestrale, instrumentale. Compoziția mă ajută în dirijat, căci uneori găsesc o mică greșeală sau ceva ce ar putea fi scris mai bine, chiar și la marii compozitori, precum Mahler. Mă gândesc uneori că dacă aș schimba un detaliu, un anumit pasaj ar putea suna mai bine. De altfel, Mahler, i-a spus spre sfârșitul vieții lui Bruno Walter, asistentul lui - dacă găsești o variantă mai bună în ceea ce privește partiturile mele, te rog urmeaz-o, pune-o în aplicare, căci eu nu îmi consider niciodată lucrările finalizate. Considera că toate simfoniile sale sunt "incomplete".


Cum vă simțiți în legătură cu întoarcerea la București pentru a lucra cu Orchestra Națională Radio?

Este al cincilea concert al meu cu ei. Nu am mai interpretat Mahler cu Orchestra Radio, dar sunt foarte încântat de sentimentul pe care îl am. Am fost 25 de ani director al Orchestrei Simfonice din Ierusalim, din care fac parte mulți muzicieni români. Mereu m-am bazat pe ei în a aduce focul, pasiunea în muzică. Același lucru mi se întâmăplă când dirijez în Franța. Românii au această conexiune specială cu muzica, întemeiată pe foc, pe patos, pe temperament, iubesc muzica și au suflet pentru ea. Ceea ce nu se regăsește la toate popoarele.


Interivu realizat de Ariadna Ene-Iliescu