Concertul Sempervivum îl are ca figură centrală pe Heinrich Ignaz Franz von Biber, (dublu sărbătorit în anul 2024, la 380 de ani de la naștere și 320 de ani de la moarte) dar include și lucrări ale unor compozitori iconici ai barocului muzical, precum Henry Purcell și Dieterich Buxtehude. În egală măsură, concertul este și un omagiu adus „noutății muzicii vechi”, chiar de ziua celui mai important muzician al barocului muzical – Johann Sebastian Bach. Informaţii ne-au oferit violonista Mira Glodeanu și clavecinista Raluca Enea în ediţia de miercuri, 20 martie 2024, Perpetuum mobile.

Vorbim despre o zi importantă, mâine, 21 martie, Ziua Europeană a Muzicii Vechi, pe care o veți sărbători pe scenă, dar înainte de toate acestea aș vrea să discutăm despre cum a început colaborarea, iarna trecută a fost prima întâlnire între violonista Mira Glodeanu și ansamblul Sempre, pe care îl coordonați. Cum a început această colaborare?

Raluca Enea: Cu ocazia Festivalului de Muzică Veche din 2023 am hotărât să facem un program de concert împreună cu Mira pentru a explora puțin și alte arii ale muzicii vechi față de cele pe care le explorasem până în acel moment, iar ea a fost de acord să vină alături de noi. A fost o colaborare excelentă. Am asimilat-o. Cred că s-a simțit bine asimilată în grupul nostru, în ansamblul Sempre. Având în vedere că a debutat atunci colaborarea noastră, ne-am gândit că ar fi foarte util să continuăm în același spirit și pentru 21 martie 2024, care, cum spuneați și dumneavoastră este Ziua Internațională a Muzicii Vechi.

Recitalul din 11 noiembrie, le reamintesc celor de acasă va fi difuzat la Radio România Muzical, mâine, începând cu ora 19.00. Avem o ediție specială, Concertele Radio România Muzical. Mira Glodeanu, ce ați pregătit pentru mâine seară la sala Auditorium?

Muzici europene din secolul XVII, doi compozitori pe care îi afecționez în mod deosebit, Purcell și Biber, fundamentali pentru muzica veche. Purcell, pe care îl cunoaștem pentru muzica lui de operă și Biber care nu este așa cunoscut, dar care nu este așa de departe de noi, s-a născut în Boemia și care a compus o muzică absolut extraordinară și extravagantă pentru sfârșitul secolului XVII, un adevărat violonist, care a compus pentru violoniști și pentru cei cărora le plăcea muzica, fără canto. Este muzică instrumentală, aproape 70% din creația lui. Pentru ansamblul Sempre, un ansamblu care îmi este foarte drag, într-adevăr și ei m-au asimilat și eu pe ei, un ansamblu în care sunt cordari confrați de școală și de educație ca să zic, muzicală și Raluca la clavecin, violoncel, contrabas, din când în când și canto și de orgă sau lăută. Este un ansamblu care mi s-a părut absolut perfect pentru a pune în scenă aceste muzici, poate nu atât de mult ascultate de auditoriul din București, din România. Mâine am îmbinat piese instrumentale cu extrase din operele lui Purcell, un mic caleidoscop de la sfârșitul secolului XVII, în care muzica europeană este foarte reprezentată. Sunt accente englezești, sunt accente germane, sunt franceze, chiar dacă nu se numesc așa și în interpretarea unui grup românesc sperăm să îi încânte pe auditorii care vor veni mâine .

Este momentul să vorbim despre ansamblul Sempre. Puțin peste trei ani, vorbeam chiar înainte de începerea interviului, în decembrie veți sărbători patru ani de existență. Este un moment bun să-i amintim pe membrii ansamblului Sempre.

Raluca Enea: Da, se împlinesc aproape patru ani de la înființarea noastră în 2024. Membrii ansamblului sunt la viori Rafael Butaru, Melinda Beres și Mircea Grigore Lazăr. La violă este Tamara Dica, la violoncel Lazar Zsombor, la viola da gamba și contrabas Istvan Csata, la lăută avem doi colegi cu care colaborăm, Andrej Jovanic din Belgrad și tânărul Filip Zsombor din Miercurea Ciuc și eu la clavecin. Bineînțeles, soprana Cristina Vasilache, care este membru de la începutul ansamblului.

Avem așadar lista completă a interpreților din concertul de mâine seară de la sala Auditorium a Muzeului Național de Artă al României. Purcell în programul concertului Semper Vivum de mâine seară susținut de violonista Mira Glodeanu și ansamblul Sempre. În data de 21 martie amintesc va avea loc acest concert. Raluca Enea și Mira Glodeanu, pe fiecare dintre dumneavoastră v-aș ruga să ne vorbiți despre importanța - din punctul dumneavoastră de vedere - acestei zile, 21 martie Ziua Europeană a Muzicii Vechi, mai ales când vorbim de scena muzicală românească.

Raluca Enea: Pentru mine, de exemplu, aceasă zi este sinonimă cu acceptarea Festivalului de Muzică Veche București în cadrul REMA, Rețeaua Europeană de Muzică Veche. Acest fapt s-a întâmplat acum nouă ani și atunci am organizat prima dată Ziua Muzicii Vechi. Probabil că pentru publicul din București acest fapt este deja unul obișnuit, pentru că de aproape 10 ani îl organizăm anual și ne bucurăm pentru faptul că publicul și-a mărit efectivul de la un an la altul. Bineînțeles, la aceasta a contribuit și festivalul, iar această sărbătoare a muzicii vechi este ca un fel de anexă a festivalului. Ne bucurăm că alături de alți peste 200 de colegi din Europa vom putea evolua în acest domeniu al muzicii vechi în același timp, pentru că se organizează peste 200 de concerte în Europa simultan.

Mira Glodeanu: Din punctul meu de vedere este o mare bucurie, o mare emoție. Este pentru prima oară când sărbătoresc această zi în București, în România. Acum mai bine de 30 de ani de când am început să cânt muzică veche nu m-aș fi gândit că la București se va putea face o asemenea celebrare de o asemenea anvergură. Era ziua lui Bach, era ziua primăverii, este deja o dată foarte încărcată în semnificații. Pentru mine care am ales să celebrez această muzică veche în fiecare zi de muncă, ca să zicem așa, ca s-o pot s-o fac cu colegi dragi la mine în țară este o mare emoție și mi se pare extrem de important, pentru că am văzut că sunt activități și la Cluj și în alte centre mari din România. Mi se pare un rol simbolic european, asumat pe deplin de către artiștii de la noi și este o mare satisfacție.

Raluca Enea, mai devreme îmi spuneați despre publicul care a crescut în timp. În afară de număr, cum s-a schimbat publicul de muzică veche din București? Mă gândesc la vârste, la categorii sociale, din toate punctele de vedere? Cum arată acum acest public?

În primul rând o să vă spun, să zicem, anecdotă, dar pe care de fapt am trăit-o. La prima ediție a festivalului, în anul 2006, un participant în public, la unul dintre concerte ne-a întrebat când este concertul cu Elvis, pentru că oamenii au înțeles prin early music, unii au tradus oldies, old music sau ceva de genul acesta, că noi vrem să revigorăm acea perioadă a anilor '60-'70, ceva de genul acesta și atunci mi-am dat seama că oamenii de fapt percepeau destul de greșit acest lucru. Nu vrea să spun că doar noi am avut rolul acesta în București, dar oamenii au început să înțeleagă ce se întâmplă cu această muzică, de unde vine ea, din ce perioadă vine și au început să-i cunoască, nu doar pe Bach și Handel, care erau deja consacrați aici, se studiază la istoria muzicii la Conservator, ci și alți compozitori, cum ar fi de exemplu Rameau, Francois Couperin, acest minunat Biber sau Buxtehude sau Purcell, acesta din urmă să zicem că ar mai fi cunoscut de la operă, au mai fost producții și bineînțeles sunt instituții de genul Institutului Cultural Francez sau Institutul Goethe care au invitați, plus Festivalul Internațional George Enescu care a avut o componentă destul de consistentă de muzică veche, în special operă, dar faptul că la opera Acis și Galatea prezentată de Les Arts Florissants, acum două ediții de festival sala a fost plină spune multe despre acest fenomen și despre faptul că oamenii au devenit mai cultivați, mai educați, au început să investească în aparatură pentru a asculta acest tip de muzică și treptat, treptat cred că se racordează la curentul european.

Aceasta este o veste bună, îmbucurătoare, publicul se schimbă și el vine alături de dumneavoastră în astfel de evenimente. Este momentul pentru invitații pentru concertul de mâine seară. Cum sună acestea? Mai sunt disponibile bilete în acest moment? Unde pot afla cei interesați mai multe informații, este un site disponibil?

Raluca Enea: Biletele se vând prin rețeaua Eventim, online, iar mai multe amănunte se pot obține de pe pagina festivalului Bucharest Early Music Festival, în general de pe Facebook, de pe grupul Muzică veche, dar bineînțeles sunt și alte medii de comunicare.

Mira Glodeanu, o invitație pentru mâine seară pentru cei care sunt interesați, cu ce gânduri să vină la acest concert?

Cu gânduri de primăvară și de reînnoire, pentru că dintre muzicile pe care le prezentăm, poate că unele vor fi în premieră pentru anumite urechi, altele poate vor aduce aminte de cântece, de song-uri pe care le avem în genele noastre aș zice, chiar dacă nu am știu că este Purcell și am rămas cu un tune de chaconă și dintr-o dată îl recunoaștem: A, deci îl chema Purcell și se leagă toate firele nevăzute din copilărie de la cursurile de muzică din Conservator sau de unde am putut să le avem. Pregătim această seară ca pe o seară de sărbătoare, pe scenă și cu publicul nostru. Față de public pe care l-am descoperit în noiembrie am o invitație specială, în sensul că aceasă muzică pe care o punem în scenă, fără decoruri și fără costume este o muzică extrem de teatrală, cu cuvinte sau fără, în care fiecare poate găsi o mică invitație către viață, către dragoste, către seară, vrajă, o renaștere pur și simplu în această zi de primăvară.

O invitație pentru o seară de sărbătoare, mâine, la Sala Auditorium a Muzeului Național de Artă al României, violonista Mira Glodeanu, clavecinista Raluca Enea, mulțumesc pentru prezența în Perpetuum mobile, mult succes.