„Cetatea Muzicală a Braşovului”, 13-19 august 2010, este festivalul pe care îl aştept în fiecare vară cu aceeaşi nerăbdare, fiindcă muzica reuşeşte cel mai bine să contracareze efectele căldurii toropitoare care ne amorţeşte simţurile mai rău decât cel mai mare viscol.

Iar demersul lui Sherban Lupu este admirabil, el este unul dintre acei artişti care nu au uitat de unde au plecat, şi care se întorc la Braşov nu doar pentru concerte, ci şi, iată, pentru a organiza acest festival binevenit, în ciuda crizei care se simte din ce în ce mai acut. Evident, compozitorii omagiaţi în 2010, adică Schumann şi Chopin, sunt prezenţi cu lucrările lor şi în festivalul de la Braşov.

Evenimentele au ajuns astăzi în cea de-a patra zi, aşa că se cuvine să relatăm ce s-a întâmplat până acum. Să începem cu ziua de ieri, 15 august 2010, căci soprana Georgeta Stoleriu a susţinut un superb recital la Biserica Romano-Catolică, pentru a celebra ziua Sfintei Marii. O voce care a umplut biserica, fără nici cea mai mică ezitare. Arii de Bach, Händel, Mendelssohn, Liszt, toate au căpătat inflexiunile necesare, în interpretarea tuturor, soprana a excelat. Eu aş spune că momentul cel mai emoţionant a fost acela în care Georgeta Stoleriu a cântat „Ave Maria” de Giulio Caccini. La orgă s-a aflat Paul Cristian, care a avut o interpretare destul de curată, dar nu pe măsura talentului sopranei. Sherban Lupu a interpretat Aria pe coarda sol pentru vioară şi orgă de Johann Sebastian Bach. Şi am mai putea vorbi de un acompaniament, unul mai puţin plăcut, din păcate: zgomotele venite din public, pe care se pare că îl scutură o gravă şi irepresibilă tuse. Ca să nu mai vorbim de diferitele obiecte căzute pe jos al căror ecou se înălţa şi avea grijă să te ancoreze pe pământ când ariile cântate de Georgeta Stoleriu te purtau prea sus.

Sâmbătă, la Centrul Cultural „Reduta” am ascultat Sonata op. 109, nr. 30 pentru pian cântată de pianistul Henri Bonamy din Franţa. Aş spune că a oferit o versiune interesantă, mai ales în partea a doua, unde s-a făcut simţită o sensibilitate aparte, ce mi-a amintit vag de Chopin şi Debussy, fără nelipsită însă de vigoarea specific beethoveniană.

În cele două seri pe scenă au mai apărut pianista Cordelia Hoefer şi violoncelistul Goetz Teusch din Germania. Publicul a fost extaziat după „Poloneza Briliantă” pentru violoncel şi pian pe care au interpretat-o în prima seară şi după Sonata pentru violoncel şi pian pe care au oferit-o în a doua seară, ambele de Chopin. Eu însă am nişte rezerve, mi s-a părut că lucrărilor le lipseşte acea melancolie visătoare, care fac orice lucrare a lui Chopin inconfundabilă. Violistul Daniel Rubenstein are un timbru plăcut, lucru pe care l-am descoperit ascultându-l în „Märchenbilder” pentru violă şi pian de Robert Schumann. Violonista Jennifer Curtis are faima unei foarte bune interprete, dar a fost cam inegală atât în Sonata nr. 1 op. 105 în la minor pentru pian şi vioară de Schumann, cât şi în Sonata „Ballade” pentru vioară solo de Eugène Ysaye.