Dacă una din menirile Festivalului Flamenco şi noile genuri este aceea de a ne familiariza cu temperamentul iberic, cu siguranţă că şi-a îndeplinit misiunea. Cu fiecare concert însă, explorăm din ce în ce mai profund această noţiune, iar surprizele nu contenesc. Dacă la sfârşitul concertului susţinut de José Maria Gallardo del Rey care a avut loc acum două săptămâni, îmi spuneam că flamenco-ul nu poate fi mai pur de atât, pe 21 februarie 2011 la Sala Radio am constatat că limitele se pot lărgi în continuare. Cei doi muzicieni care au arătat cât de multe are încă de oferit flamenco-ul au fost violonistul Ara Malikian şi chitaristul José Luis Monton. Aseară am avut parte de un recital incendiar şi nu mi-e teamă să folosesc această sintagmă, căci oricât de perimată pare, nu cred că a fost vreodată folosită în accepţiunea sa adevărată.

Violonistul Ara Malikian, deşi armean de origine, a crescut în Liban pentru ca în urmă cu 15 ani să stabilească în Spania, unde l-a cunoscut pe chitaristul José Luis Monton. Bariera lingvistică dintre ei s-a topit curând după ce au început să cânte împreună. Astfel, violonistul a adăugat o a treia "cetăţenie" spiritului său. Iar în recitalul din 21 februarie, acest cosmopolit s-a dezlănţuit în recital, dând dovadă de un temperament năucitor. Nu m-aş fi mirat, sincer, dacă la un moment dat ar fi ieşit scântei din vioara sa. Totuşi nu se poate spune că în cadrul acestui recital a existat un acompaniator şi un acompaniat. Pentru că partitura pentru chitară, interpretată de José Luis Monton, nu avea doar rolul de sprijin pentru elanul nestăvilit al viorii, ci avea, la rândul ei, pasaje întregi în care chitaristul să îşi poată demonstra măiestria. Şi José Luis Monton a dat glas partiturii, făcând dovada unei sensibilităţi introspecte, cuceritoare prin profunzime.

Cei doi au interpretat diferite piese aranjate în diferite ritmuri tipice flamenco-ului, precum buleria sau solea. Sala a fost realmente electrizată, astfel că artiştii au fost nevoiţi să dea patru bisuri. Două dintre ele au fost piese de Bach pe care le-au aranjat, aş spune eu sau pe care le-au distrus, după cum spun ei, pe ritmuri de flamenco. Una dintre aceste piese a fost celebra Arie, a cărei linie melodică a fost păstrată intactă pentru vioară, chitara venind cu linia ei pe dedesubt. Cu această ocazie m-am convins de virtuozitatea violonistului, care a demonstrat că este la fel de strălucitor şi în muzica clasică, precum s-a dovedit în flamenco.

José Luis Monton:

«Este pentru a doua oară când vin la Bucureşti, am mai venit aici în iunie, anul trecut, în cadrul unui spectacol intitulat Sweet España, cu un pianist foarte bun, Nacho Prego. Sentimentul este fantastic, îmi place scena bucureşteană, locul e minunat şi mă simt foarte bine. În iunie am avut parte de un public entuziast şi în acelaşi timp plin de respect, două noţiuni care sunt greu de împăcat. Un public foarte bun.»

Ara Malikian:

«Am descoperit flamenco-ul în urmă cu 15 ani, împreună cu José Luis. Eu am studiat la Conservator, deci am la bază o pregătire profesională. În momentul în care am descoperit flamenco-ul, mi-am schimbat întreaga viziune asupra muzicii. Cred că flamenco-ul este o muzică foarte bogată, o muzică inspirată din multe culturi, care a luat naştere de foarte timpuriu. A plecat din India, a trecut şi prin România, în flamenco există câte puţin din fiecare gen muzical. De aceea, cred că ai multe de învăţat despre muzică în general, dacă eşti capabil să asculţi şi să înţelegi flamenco.»