Se întâmplă rar să asculţi un contrabasist în postură de solist şi încă şi mai rar să-ţi mai şi placă. Ei bine, un astfel de moment au trăit cei prezenţi în seara de 19 aprilie 2011 în Sala Mică a Ateneului, cu prilejul unui nou recital înscris în Stagiunea de marţi seară.

Un nume pentru viitor

Numele celui care ne-a surprins plăcut: Răzvan Popescu (nume românesc, numai bun de reperat cu rapiditate atunci când va apărea în componenţa cine ştie cărei mari orchestre…). Vârsta: 23 de ani (este masterand la Universitatea de Muzică bucureşteană). Ocupaţia: aşa cum v-am spus, e contrabasist, în prezent şef de partidă atât în Orchestra Română de Tineret, cât şi în Orchestra Jeunesse Musicale. Calităţi: talent, sensibilitate, sunet profund, inteligenţă în frazare, virtuozitate - da, vă vorbesc în continuare despre acelaşi contrabasist, Răzvan Popescu, cel care i-a avut ca invitaţi marţi seară pe violoncelistul Darius Tereu şi pe basul Iustinian Zetea. A fost, cu alte cuvinte, un dialog între timbruri grave, fie ele instrumentale sau vocale.

Interpretare răsplătită pe măsură

Pe afiş s-au regăsit Şapte variaţiuni pe o temă de Mozart de Ludwig van Beethoven, Adagio şi Allegro op. 70 de Robert Schumann, piesa La Sonnambula de Giovanni Bottesini, Duetul pentru violoncel şi contrabas de Rossini şi, la final, Aria mozartiană pentru bas şi contrabas Per questa bella mano. Pe cei trei tineri i-au acompaniat la pian experimentatele Viorica Boerescu şi Dana Bădoi.

Şi, deşi uneori cei din sală se arată entuziasmati taman atunci când nu ar fi avut de ce, aplauzele pe care le-au primit aseară Răzvan Popescu, Darius Tereu şi Iustinian Zetea au fost pe deplin meritate.

Felicitări şi din partea unei alte spectatoare,