Ştiu că Jordi Savall nu se află la primul concert în România, dar dumneavoastră sunteţi pentru prima dată la noi în ţară?

Nu, este pentru a doua oară. Prima oară am venit anul trecut, tot cu Jordi Savall, când am susţinut un concert similar la Iaşi. Publicul român este minunat. Sunt mişcat de ospitalitatea românilor; se simte că ne faceţi mereu o primire autentică. În această seară am avut cu adevărat impresia că împart ceva cu publicul de aici.

Cred că deja trăiţi de o bună perioadă de timp cu muzica lui Dimitrie Cantemir. Regăsiţi cumva atmosfera lucrărilor sale în oraşele româneşti pe care le-aţi vizitat, respectiv Iaşi şi Bucureşti?

Da, oarecum, în fizionomiile românilor. Există multe lucruri pe care le regăsesc în fizionomiile oamenilor de aici, dar mi se pare că reflectă şi ceva din atmosfera secolului în care a trăit Cantemir. Iar eu, fiind armean, simt că regăsesc şi o asemănare între cele două popoare - al meu şi al vostru.

Aceste gânduri mi-au fost împărtăşite de Haig Sarikouyoumdjian, invitat al ansamblului Hesperion XXI, prezent în seara de miercuri, 7 decembrie 2011, pe scena Ateneului Român. Formaţia l-a însoţit pe fondatorul ei, Jordi Savall, care a umplut sala de oameni doritori să îl asculte pe renumitul muzician.

Cartea Ştiinţei Muzicii, readusă la viaţă de Savall

Avem toate motivele să îl apreciem. Nu doar pentru că este unul dintre cei mai reputaţi cercetători muzicali, nu doar pentru că a redescoperit melomanilor repertoriul vechi, rămase uitate.Trebuie, în primul rând, să îl apreciem că a făcut acest efort de a veni la Bucureşti pentru a concerta la numai două săptămâni de la moartea soţiei sale, soprana Moserrat Figueras, cea cu care a împărţit peste 40 de ani de existenţă.

Şi încă un lucru trebuie apreciat. Faptul că s-a ocupat de Cartea Ştiinţei Muzicii a lui Dimitrie Cantemir. A suflat peste straturile de praf ce au ţinut lucrările din această culegere departe de sălile de concert, selectând o serie de piese dintre cele mai frumoase pentru a le înregistra şi a le cânta peste tot în lume. Astfel, ţări cu totul străine de fondul nostru cultural au ajuns să afle de bogăţia intelectuală a domnitorului nostru, şi e minunat să asculţi această muzică interpretată pe instrumente instrumente specifice şi să descoperi efervescenţa artistică existentă la curtea otomană. Este o muzică prin care trece un val de melancolie, chiar şi în momentele ei vesele. Aş merge chiar mai departe, şi aş spune că are un anumit dramatism, dat de tonul plângăreţ al instrumentului numit kamanche, ce capătă relief datorită instrumentelor de percuţie - kanun, santur, sas. Am regăsit oud-ul, instrument care a fost prezent cu puţin timp în urmă pe scena Sălii Radio, mânuit de Anouar Brahem, pe care cu siguranţă îl reţineţi.

… cea mai frumoasă formă de reculegere

Au fost foarte tulburătoare momentele care au încheiat fiecare dintre cele două părţi - pentru că la finalul piesei interpretate de ansamblul Hesperion XXI şi de Jordi Savall, peste sala Ateneului s-a aşternut un întuneric aproape total şi au fost difuzate înregistrări făcute de Monserrat Figueras. La finalul lor, sala a rămas în continuare întunecată şi nimeni nu a aplaudat până la aprinderea luminilor. A fost practic cea mai frumoasă formă de reculegere după ascultarea pieselor sopranei recentă stinsă din viaţă.

Lumea a aplaudat cu foarte mare entuziasm. Iată, din partea unei doamne aflate ieri în public, ce cuvinte descriu cel mai bine evenimentul de aseară:

«Excepţional. Este excepţional.»