În 6 iunie 2013 am fost unul dintre spectatorii de la Grand Cinema Digiplex veniţi pentru a vedea o premieră absolută: prima transmisiune directă în format 3D a unui spectacol de balet, mai precis Lacul lebedelor de Piotr Ilici Ceaikovski, de la teatrul Mariinski din Sankt Petersburg, un spectacol dirijat de Valeri Gergiev, transmis în direct în 55 ţări de pe întregul mapamond.

Am să fac o cronică scurtă, spunând ce mi-a plăcut şi ce nu mi-a plăcut.

Să încep cu lista de nu: calitatea imaginii nu a fost deloc cea aşteptată – oarecum înceţoşată, pixelată, în orice caz, nu calitatea 3D a filmelor Avatar sau Hugo, deşi transmisia a fost realizată de aceiaşi producători. Partea I a spectacolului mi s-a părut oarecum crispată, cam statică şi fără strălucire. Muzical, celebrul pas de deux a fost ratat, întrucât vioara şi violoncelul solo erau dezacordate faţă de restul orchestrei.

Iată şi lista de da: actul II mi s-a părut că a pus cu adevărat în lumină minunatul ansamblu de balet al teatrului Mariinski, cel mai vechi din Rusia – spectacolul marca împlinirea a 275 ani de la înfiinţarea primei şcoli de balet ruseşti, la Sankt Petersburg. Solistei, Ekaterina Kondaurova, i se potriveşte mult mai bine rolul maleficei Odille, de altfel şi mult mai ofertant pentru publicul zilelor noastre. Da pentru costumele fastuoase, pentru decoruri, pentru teatru magnific renovat şi pentru Valeri Gergiev.

Şi la final, bravo celor din România care aduc asemenea spectacole în cinematografe. E un mod foarte eficient de a vedea care sunt standardele actuale în lumea culturală şi muzicală contemporană – şi ar fi bine să luăm seamă la ele.