Prezenţă binecunoscută pe podiumul Stagiunii de marţi seară, a revenit în 21 martie pianista Aurelia Vişovan. Interpretă matură cu un bogat traseu solistic şi apreciată pentru ineditul programelor prezentate, Aurelia Vişovan l-a adus pe podiumul de la Sala mică a Ateneului Român pe colegul său de la Universitatea de Muzică de la Viena - pianistul turc Can Çakmur. Cei doi au conceput un program original şi interesant ce a stat sub semnul interferenţei artelor intitulat "Lettres dansantes - ETA Hoffmann: critic, compozitor şi scriitor". De altfel Aurelia Vişovan a punctat prin două intervenţii personalitatea lui ETA Hoffmann în epocă:

"A venit cu ideea că vaţa omului poate fi guvernată de către poezie şi muzică, nu doar de către timpul care trece. Era un foarte mare admirator al lui Bach şi a lui Mozart, printre alţii. A scris critici, s-a preocupat foarte mult de muzica acestora."

Cât despre titlu "Lettres dansantes", tot Aurelia Vişovan a explicat:

"Pentru că Schumann, fiind foarte influenţat de Hoffmann, are una dintre părţile din Carnaval, ciclul de piese Carnaval, se numeşte Lettres dansantes şi are legătură cu literele, cu poezia, cu muzica. Partenerul meu a găsit această sonată de Hoffmann şi a decis că este o muzică ce trebuie cântată şi ar fi cazul să facem ceva în jurul acestei sonate, să facem un program care să fie concentrat pe personalitatea complexă a lui Hoffmann.Nu am găsit doar piese pentru pian solo, ci şi piese pentru patru mâini, care ar merita cântate şi puse în valoare. În felul acesta am decis să cântăm împreună."

Am ascultat un recital ţesut pe marginea gândurilor lui ETA Hoffmann despre muzica lui Mozart, Bach, Beethoven sau Schumann, în final scriitorul devenind compozitor, Aurelia Vişovan şi Can Çakmur prezentând în primă audiţie Sonata nr.1 în fa minor:

"Este o muzică interesantă şi este foarte inovativă. Deci, perioada în care a fost scrisă era o perioadă de la începutul romantismului. Are foarte multe idei care ulterior au fost prelucrate şi utilizate de alţi compozitori romantici. Pe de altă parte, ca formă este foarte clasică… este, aşa, o combinaţie relativ bizară. În schimb, publicul se pare că o apreciază; este o alternativă la tot repertoriul standard care se cântă."

Talent, inovaţie şi o bună comunicare au demonstrat cei doi muzicieni, la nivelul experimentatei pianiste Aurelia Vişovan s-a ridicat şi partenerul ei, mult mai tânărul pianist Can Çakmur. Cei doi s-au bucurat de un public numeros şi entuziast în care am regăsit muzicieni, precum criticul Laura Manolache:

"Un program rafinat, interpretat admirabil de aceşti tineri pianişti pe care i-am surprins atât ca personalităţi, individualităţi cu profunzime, cu mare ştiinţă a interpretării pianistice, cu o tehnică ireproşabilă, cu o expresivitate şi o imaginaţie sonoră minunate, dar, poate mai mult decât atât, i-am preţuit ca duo care respiră în acelaşi timp şi însufleţeşte repertoriul pe care îl interpretează într-o armonie perfectă."