"În muzică, totul începe cu Bach" - Ludovic Bacs

Cu zece ani  în urmă, când Maestrul Bacs împlinea 75 de ani, am stat de vorbă cu dânsul cu aceeaşi uşurinţă dintotdeauna. Firescul dialogului nostru cuprindea, însă, un uriaş respect pentru cariera domniei sale, cu un plus de entuziasm pentru pasiunea cu care explora repertoriile (de la cel italian renascentist la primele audiţii absolute româneşti).

Viaţa dvs. a fost şi este legată de Radio. Care este prima amintire pe care o aveţi legată de instituţia noastră?

Prima întâlnire a fost în 1957. Repartizat fiind la Radio şi nefiind loc de dirijor, am intrat fain-frumos în orchestră. Şi am cântat 2-3 ani la violă.

Aţi supravieţuit tuturor glumelor puse pe seama violiştilor?

Da, da! Dar dacă va gânditi că si Hindemith era violist… Nu-mi pare rău că am cântat în orchestră. Nu am acceptat să stau undeva într-un birou şi am cerut să cânt în orchestră. Nu regret, pentru că am lucrat cu dirijori foarte buni.

Care este maniera dvs. de lucru?

În primul rând, studiez partitura acasă, ascult înregistrări cât pot de mult. Dacă pot, de un milion de ori, diferite înregistrări din care învăţ în primul rând faptul că aceeaşi partitură care pare că este respectată la perfecţiune poate să sune în mii de feluri. Şi asta îţi dă curaj - poate ai şi tu dreptul să spui ce vrei în lucrarea respectivă. Aşadar, studiez partitura. În primul rând, forma mare a partiturii; după aceea părţile mai mici, detaliile. Apoi vin la orchestră şi în orchestră de multe ori dau de acest necaz că oamenii nu prea sunt dispuşi să cizeleze mărunţişurile (cum le spuneam). Dar, cu timpul, parcă se dau pe brazdă!

Maestre Ludovic Bacs, sunteţi recunoscut pentru impresionantul repertoriu pe care l-aţi dirijat, în care zona barocă dar şi cea modernă ocupă locuri deosebit de importante.

Toată lumea spune că sunt un specialist în muzica veche, în muzica barocă. Nu sunt nici un specialist. Sunt un simplu muzician care, mânat de curiozitate profesioanală, am încercat multe şi mărunte, pornind de la Bach. În muzică, totul începe cu Bach. Fiecare muzician de seamă ar trebui să înceapă cu Bach şi uite că eu, la 75 de ani parcă termin cu Bach …

Ce aşteptaţi dvs. de la un ansamblu?

Dăruirea! Să nu cânte precum acel orchestrant (dintr-o glumă) care se întâlneşte cu un prieten, iar acesta îl întreabă ce anume a fost ultima piesa pe care a cântat-o şi care lui îi plăcuse grozav. La care orchestrantul îi răspunde: "Nu ştiu, ceva cu doi diezi"! Să nu fie de soiul acesta muzicianul; să fie un participant la ceea ce face. Şi mai vreau să cred că şi lui o să-i placă ceea ce face, dacă se dăruieste.

Dăruirea sa, plăcerea de a se (re)întoarce la muzica lui Bach şi comuniunea cu ansamblul dirijat le vom putea decanta auditiv miercuri 22 iulie, ora 19,00, la Radio România Muzical, în epopeicul oratoriu Patimile după Ioan. O audiţie in memoriam... dedicată Maestrului care ne-a părăsit în 30 iunie…