Femeia - iubită, soţie şi mamă

De mai bine de un secol ziua de 8 martie este dedicată femeilor, doamnelor de lângă noi, care ne fac viaţa mai uşoară şi mai frumoasă. Femeia, iubită, soţie şi mamă; femeia, cântată de compozitori, scriitori şi poeţi; femeia, surprinsă de pictori, sculptori, fotografi şi cineaşti în imagini dintre cele mai sugestive şi (nu în ultimul rând) femeia, prezentă în lumea tradiţională, în ipostaze care-i relevă rosturile, vârstele şi menirea. Vom asculta, aşadar, în această ediţie, cântări şi muzici diferite (din spaţiul românesc şi din câteva zone europene), dedicate celor cărora trebuie să le mulţumim pentru că există, alături de noi, în toate momentele vieţii. Mamă, iubită, soţie, întâi-stătătoare şi apărătoare a familiei, femeia a ştiut dintotdeauna să preţuiască valorile tradiţionale, să le însuşească, să le adapteze şi să le perpetueze, fără să uite nici o clipă să lupte, cu dârzenie, pentru menirea şi cinstea la care a fost ridicată de Creator. Pentru toate acestea (şi pentru multe alte calităţi) să le dăruim tuturor femeilor, care ne fac viaţa mai frumoasă, mai pasionantă şi mai interesantă, un gând frumos, un semn de preţuire şi, mai mult decât până acum, câte un strop de iubire, sinceră şi necondiţionată!

Cântecul de leagăn - atribut al maternităţii

Fără dragoste nimic nu este, aşa cum s-a spus în multe rânduri. Fără dragoste nu poate exista familia tradiţională, în care bărbatul, femeia şi roadele binecuvântate ale iubirii lor, copiii, închipuie şi întregesc un model arhetipal unic, irepetabil dar şi reiterat, mereu şi mereu, într-un ciclu infinit, cu puteri cosmice. Atunci când vin pe lume, copiii luminează şi înveselesc casele, aduc bucurie părinţilor şi le consfinţesc menirea lor pământeană. În acest context vom călători în spaţii culturale diferite şi vom cunoaşte câteva cântece de leagăn, care ilustrează, fiecare, prin varietatea lor ancorată într-o unitate universală, toate calităţile comune, primordiale şi arhetipale relevate de sentimentele maternităţii. Vom asculta o piesă doinită, din Năsăud, România, urmată de alte cântece de leagăn din Lituania, Grecia, Germania şi Slovenia. Vom remarca trăsăturile predominante ale genului, păstrătoare ale unor dimensiuni şi valori universale ale cântecului de leagăn, oriunde şi oricând.

Cântecele ceremoniale de nuntă - piese cu valoare simbolică şi iniţiatică

Mai înainte de venirea pe lume a copiilor, ciclul vieţii (aşa cum a fost asumat de omul tradiţional) includea binecuvântarea însoţirii tinerilor bărbaţi şi tinerelor fete prin taina căsătoriei, a nuntirii. Femeile mature, atât cele care făceau parte din familiile tinerilor căsătoriţi cât şi cele din comunităţile săteşti, îndeplineau toate momentele şi secvenţele ritualităţii tradiţionale, dintre care, un rol important îl deţineau cântecele ceremoniale de nuntă. Interpretate în grupuri feminine, aceste piese constituiau tot atâtea elemente cu valoare simbolică (şi, prin versurile lor, chiar iniţiatică!) la momentele trecerii şi schimbării statutului social, prin cununie. Ele vor fi ilustrate prin trei cântece româneşti de mireasă (din Ţara Făgăraşului, Bucovina şi Banat), urmate de un cântec ceremonial din Lituania şi unul din Croaţia, tot din aceeaşi categorie. Mai presus de inerentele diferenţieri stilistice şi lingvistice ale pieselor pe care le vom asculta, vom distinge şi câteva particularităţi comune: cântatul (cu puţine excepţii) doar în grup, exclusiv vocal, sintaxe muzicale omofone, scări sonore majore sau mixte, articulate în structuri muzicale bazate pe formule melodico-ritmice repetitive.