Cea mai netalentată cântăreaţă de opera din toate timpurile.

Întrebată despre rolul principal pe care îl joacă în acest filmul Florence Foster Jenkins, actriţa Meryl Streep a spus că joacă rolul celei mai proaste cântăreațe de operă din toate timpurile - dar crede că - este unul dintre rolurile sale cele mai plăcute. Vă invit să ascultaţi în premieră la Radio România Muzical, câteva momente din muzica acestui film care, spun criticii, ar putea să îi aducă încă un Oscar acestei minunate actriţe, Meryl Streep.

Florence Foster Jenkins este un film biografic, despre o figură mondenă a primei jumătăţi a secolului 20, care a rămas până la urmă în istorie pentru ambiţia sa de a deveni cântăreaţă de operă, folosindu-se de toate mijloacele financiare pe care le avea, ridiculizată fiind, la vremea ei, pentru lipsa de talent. Am amintit de Meryl Streep care joacă alături de Hugh Grant: ei bine, şi coloana sonoră, care este lansată chiar pe 6 mai 2016 pe album de Decca Classics, se bucură de o semnătură celebră. Este vorba despre compozitorul francez Alexandre Desplat, un nume cu care o să vă mai întâlniţi la CD Review nonconformist, cel care are în palmares muzica unor filme de succes ale ultimilor ani, cum ar fi Discursul regelui, Grand Budapest Hotel, Godzilla, seria Harry Potter sau Talismanele Morții.

Alexandre Desplat spune: Pentru un compozitor de muzică de film inspiraţia nu există dincolo de peliculă. Trebuie să priveşti filmul astfel încât, să găseşti în el acele elemente care să te ghideze, care să îţi ofere indicii pentru a putea să creezi muzica. Ajută foarte mult ca filmul să aibă un regizor care să ştie ce vrea. Dincolo de asta, evident e nevoie de o poveste bună şi actorii talentaţi. Nu trebuie decât să îi urmezi cu muzica. Şi asta face Alexandre Desplat, modest în aceste cuvinte, dar inventiv şi variat în interpretarea muzicală a naraţiunii filmului. Dincolo de matriţa recognoscibilă a semnăturii sale, Desplat reuşeşte să surprindă prin imaginaţia cu care creionează atmosfera mondenă americană dintre cele două războaie mondiale, pasiunea acestei Florence Foster Jenkins pentru muzică, întâlnirile sale cu scena celebrei Carnegie Hall, dar şi cu Arturo Toscanini, ironiile din presa timpului care a fost neiertătoare cu amatorismul acestei aspirante la gloria bel canto-ului.

La toate acestea mai adaug că filmul Florence Foster Jenkins va ajunge şi în România pe 24 iunie anul acesta.

40 de ani de la lansarea originalului

O renumită casă de discuri, Decca Classics, a dorit să marcheze cei 40 de ani care s-au împlinit anul trecut, de la lansarea emblematicului album Wish You Were Here, lansat în 1975, album de top al legendarei formaţii rock britanice, Pink Floyd. De fapt este vorba despre o reinterpretare simfonică a albumului, un aranjament orchestral spectaculos, spun eu, variantă care a fost înregistrată în chiar studioul în care s-a finalizat, în urmă cu mai bine de 40 de ani, albumul original. Este vorba despre faimosul Abbey Road Studios din Londra, acolo unde au inventat muzica lor şi cei patru Beatles.
Lansarea albumului a avut loc pe 5 februarie 2016, iar muzica sa se bucură de interpretarea Orchestrei Orion din Londra dirijată de Peter Scholes, cel care a şi realizat aranjamentele orchestrale. Participă Rick Wakeman - claviaturi, Alice Cooper - voce (cel cu care aţi făcut cunoştinţă în rolul de povestitor al recentei reinterpretări urbane dată poveştii simfonice Petrică şi Lupul de Serghei Prokofiev) dar şi Stephen McElroy și Dave Fowler - chitară, membri ai formaţiei Australian Pink Floyd.

Wish You Were Here Symphonic este un album care traduce sunetele și melodiile Pink Floyd, într-un decor de muzică clasică cu rezultate interesante. Spun asta pentru că m-a surpris plăcut această transpunere orchestrală care păstrează aproape aceeaşi intensitate electrizantă a originalului.

Shakespeare 400 marca Rufus Wainwright

Pentru a marca cei 400 de ani de la moartea lui Shakespeare, pe 22 aprilie 2016 Rufus Wainwright a lansat la Deutsche Grammophon are poartă titlul Sonetului 40 al Marelui Will, Take All My Loves.

Albumul conţine 9 adaptări, recitări şi reinterpretări muzicale pentru nouă dintre sonetele shakesperiene, muzica aparţinând acestui interesant compozitor şi cântăreţ canadiano-american, Rufus Wainwright, care are în palmaresul discografic 7 albume de muzică originală, dar şi numeroase coloane sonore de film. Mai compune operă, muzică pentru piese de teatru şi muzică pe textele unor sonete de Shakespeare. De fapt conceptul albumului pe care vi-l propun s-a născut în anul 2009, la iniţiativa regizorului Robert Wilson care i-a cerut lui Wainwright să compună muzica pentru producția sa teatrală intitulată Sonete lui Shakespeare. Succesul acesteia a făcut ca, în anul 2010, Orchestra Simfonică din San Francisco să îi comande lui Rufus Wainwright, muzica pentru cinci sonete shakesperiene. Unele dintre ele au fost înregistrate şi pentru acest album Take All My Loves.

Este un album pe care, ca ascultători puteţi găsi un concept lărgit despre poezia shakesperiană, de la recitări ale unor actori recunonscuţi ca fiind minunaţi interpreţi ai slovei lui Will, cum sunt Helena Bonham Carter, Fiora Cutler, Peter Eyre, Carrie Fisher, Sian Phillips, alternate cu compoziţii în stil pop şi în stil clasic, semnate de Rufus Wainwright. Ultimele sunt interpretate de soprano austriacă Anna Prohaska acompaniată de Orchestra Simfonică BBC dirijată de Jayce Ogren.

Nu-mi rămâne decât să vă invit să ascultaţi CD Review nonconformist în 6 mai de la ora 10,00 şi în reluare de la 17,05, la Radio Romania Muzical.