Astăzi vă invit să medităm împreună asupra drumului, devenirii şi destinului folclorului muzical, prin păstrarea, transmiterea, reînvăţarea şi revitalizarea muzicilor tradiţionale, prin restituiri, reconstituiri, împrumuturi şi interferenţe culturale, prin festivalizare, globalizare şi profesionalizare. Pentru a ilustra aceste aspecte m-am oprit asupra spaţiului românesc transilvănean, multietnic şi multicultural. Este o regiune binecunoscută (atât la nivel românesc cât şi internaţional) pentru vechimea, bogăţia şi varietatea genurilor folclorice, dar şi pentru păstrarea identităţilor etnice şi perpetuarea tradiţiilor, la nivel local şi regional, prin iniţiative individuale şi instituţionale.

De aceea, vă propun să urmăriţi cântece interpretate de tinerii din Ansamblul "Icoane" de la Academia de Muzică "Gheorghe Dima" din Cluj-Napoca, grup coordonat de solistul şi profesorul Ioan Bocşa. Acest demers al maestrului clujean reprezintă un exemplu notabil de perpetuare a folclorului, prin intermediul unei triade metodologice (culegere, învăţare, interpretare scenică) indispensabile într-un astfel de proces cu valenţe preponderent didactice.

În acelaşi context, al globalizării, vă supun atenţiei un alt exemplu în care bunurile culturale tradiţionale sunt "împrumutate" şi chiar, în anumite contexte, transpuse, prelucrate, personalizate şi strămutate, de la un popor la altul. Veţi constata că "Mioriţa" (într-o variantă cântată la jumătatea veacului trecut de Aneta Pătru din Jugur, Muscel) a devenit cântecul "Madárka, Madárka" (în traducere: "Mică păsărică"), prezentat drept "o veche melodie din Moldova" şi restituit patru decenii mai târziu de la data culegerii iniţiale, de cântăreaţa profesionistă maghiară Márta Sebestyén.

Apoi, vom mai zăbovim în zona interferenţelor multiculturale din estul Transilvaniei şi vestul Moldovei, pentru a face cunoştinţă cu instrumente şi instrumentişti de pe Valea Trotuşului şi din Bicazul Ardelean, impropriu numiţi "ceangăi". Veţi remarca atât melodiile arhaice expuse de fluier şi de vioara solo, dar şi acompaniamentul pe care-l face "gorduna" sau "doba cu strune": instrument de percuţie de forma şi dimensiunile unui violoncel; un instrument de acompaniament (care se întâlnea, în secolul al XIX-lea pe suprafeţe întinse din Transilvania) prezent şi în jocul "De botă", din Bicazul Ardelean.

Aşadar, restituiri, reconstituiri, împrumuturi şi interferenţe culturale, festivalizare, globalizare, profesionalizare, sunt doar câteva dintre elementele componente ale unui uriaş "puzzle" şi, totodată, tema ediţiei din 24 mai 2016, de la ora 20.40, cu referire la muzicile tradiţionale aflate, în prezent, la "terapie intensivă".