Bun găsit, şi astăzi în lumea Concertelor pentru pian semnate Wolfgang Amadeus Mozart!

Pentru început, ascultaţi un fragment din Concertul cu nr.17 în Sol major. Celebritatea lui Mozart în cercurile muzicale vieneze poate fi contorizată prin numărul de Concerte pentru pian pe care le scria. Anul 1784, cel în care a fost compus cel cu nr.17 poate fi considerat anul de vârf, cu şase noi lucrări în acest gen semnate de Mozart.

Există şi o poveste amuzantă legată de Concertul cu nr.17 de Mozart. Conform caietului său de cheltuieli, cumpărase în 1784, anul compunerii acestei lucrări un graur, despre care s-a spus că a învăţat să cânte primele cinci măsuri din partea a III-a a Concertului. Să ascultăm şi noi începutul acestei părţi. 

Concertul pentru pian nr.19 în Fa major a fost compus de Mozart tot în anul 1784 şi este considerat drept unul dintre cele mai originale opusuri ale sale în acest gen. Conţine elemente de opera buffa, contrapunct baroc şi virtuozitate pianistică pură. 

Concertul cu nr.20 în re minor de Mozart a înregistrat un succes excepţional, fiind cea mai mare lovitură în acest gen de până atunci a compozitorului, aşa cum am spune astăzi. Pianistul Charles Rosen spunea că este "un mit şi în aceeaşi măsură o operă de artă. În timp ce îl asculţi, e dificil uneori să spui dacă ceea ce auzi este lucrarea în sine sau reputaţia ei. Concertul nr.20 era şi un favorit al lui Mozart, apărând frecvent pe afişele sale de pianist concertist. Mozart era la acea vreme idolul societăţii vieneze, publicul fiind receptiv la tot ce ieşea din peniţa sa, dacă tot el era interpretul, chiar şi o lucrare dramatică precum Concertul nr.20, care se putea spune că nu era conformă cu stilul promovat de Mozart. Ascultaţi un fragment din partea I a acestei adevărate capodopere pianistice. 

Atât pentru astăzi, în lumea Concertelor pentru pian de Mozart ne reîntâlnim însă şi data viitoare!