Bine v-am regăsit, în lumea muzicii pentru pian și orchestră!

După ce am vorbit zilele trecute despre creația lui Wolfgang Amadeus Mozart, trecem la un alt mare reprezentant al clasicismului muzical, Ludwig van Beethoven, cunoscut și ca "titanul de la Bonn" - orașul german în care s-a născut în 1770.

Sursele stilistice ale creației lui Beethoven provin în primul rând de la Haydn și Mozart. Însă în muzica instrumentală a lui Beethoven culminează noua direcție apărută la mijlocul sec.18, a cărei trăsătură de bază este schimbarea rapidă a expresiei și amestecul de elemente ale stărilor afective. Putem vorbi așadar despre o subiectivizare a muzicii.

Spre sfârșitul sec 18, primele două concerte pentru pian beethoveniene exprimă în mod personal influențele de la Haydn și Mozart, rezumând totodată experiența autorului în primele sonate pentru pian sau trio-uri cu pian.

Concertul op.19 în Si bemol major este numerotat al doilea, dar a fost compus de fapt primul, în 1795. Se caracterizează prin echilibrul și sobrietatea volumelor, precum și prin tendința spre forme ample. Iată un fragment din partea 1.

Iar acum, ascultaţi şi un fragment din partea a 3-a Concertului în Si bemol major de Beethoven.

În concertul op.15 în Do major, nr.1, dar, așa cum vă spuneam, compus după cel în si bemol major, se remarcă o strălucire simfonică.

Dialogul dintre solist și orchestră capătă treptat noi coordonate simfonice și dramatice, care sunt vizibile iată încă din aceste prime două Concerte pentru pian ale lui Beethoven. Se simte de asemenea ancorarea în sfera clasicismului vienez. În cele două concerte se observă şi o înnoire a ansamblului orchestral, în sensul adougării constante a clarinetului, trompetei, timpanilor. Din punct de vedere structural este preluată tipologia clasică tripartită, cu două părți rapide încadrând una lentă. Iată un fragment din prima parte a Concertului nr.1 în Do major de Beethoven.

Iar în continuare, şi un fragment din partea a 3-a a aceleiaşi lucrări.