Bine v-am regăsit, dragi melomani! Călătoria noastră pe portativele Concertelor pentru pian şi orchestră ale lui Ludwig van Beethoven continuă!

Vorbeam data trecută despre Concertul nr.3 în do minor. Elemente conturate în această lucrare se prelungesc şi se cizelează în ultimele couă capodopere dedicate de Beethoven pianului.

Concertul nr.4 în Sol major a fost compus între 1805 şi 1806 şi interpretat pentru prima dată în cadrul unui Concert privat, din program făcând parte de asemenea Simfonia a 4-a, prezentată tot în primă audiţie şi Uvertura Coriolan. Beethoven se afla într-o perioadă de mare creativitate în acei ani. Concertul nr.4 pentru pian a fost prezentat în premieră publicului larg în 1808, într-un concert în care Beethoven a fost solist şi dirijor şi în care au mai figurat prime audiţii ale Simfoniilor a 5-a şi a 6-a, Missei în Do major şi Fanteziei Corale.

Dacă vă aduceţi aminte, Concertele pe care le-am ascultat până acum, ale lui Beethoven dar şi ale predecesorilor săi, începeau cu o introducere orchestrală. Însă în Concertul 4, Beethoven aduce o inovaţie - începe direct cu instrumentul solist - pianul.

Concertul nr.4 pentru pian şi orchestră este cel mai intimist, mai rezervat din creaţia lui Beehtoven. Iată acum un fragment din partea a 2-a.

În vremea lui Beethoven, pianul se afla într-un stadiu de rapidă dezvoltare, iar Concertul pentru pian nr.4, la fel ca majoritatea lucrărilor lui Beethoven pentru pian, reflectă ultimele schimbări ale instrumentului. Cele mai noi piane la care Beethoven cânta aveau note adiţionale în registrul acut. Sunetul era mai puternic, datorită celor trei coarde pentru fiecare notă şi unui nou mecanism pentru pedale, prin care ciocănelele puteau lovi una, două sau toate cele trei coarde prin care se produce un sunet. Schimbarea era importantă nu doar în intensitate ci şi în culoarea sonoră, un efect pierdut astăzi în mare parte la pianul modern. În partitura Concertului nr.4, Beethoven notează pentru prima dată indicaţii de utilizare a acestor noi pedale.

Concert este cel mai amplu pe care Beethoven îl compusese până în acel moment, dar în anumite privinţe, cel mai rezervat, aşa cum vă spuneam şi mai înainte. Beethoven nu utilizează aparatul orchestral complet până în partea a 3-a, din care ascultaţi acum un fragment.

La premiera publică a Concertului nr.4 pentru pian de Beethoven problemele de auz ale compozitorului erau în creştere şi se pare că ar fi fost ultima apariţie pe scenă a acestuia ca solist.

Publicul nu a fost impresionat de la început de Concertul nr.4 de Beethoven, preferându-l pe al 3-lea, mai facil, sau pe al 5-lea, mai dramatic. A fost neglijat până când Mendelssohn l-a scos la lumină în 1836, cântându-l apoi frecvent. Concertul nr.4 de Beethoven a fost de asemenea una dintre lucrările preferate ale Clarei Schumann, care l-a cântat în multe dintre ţările Europei, iar astăzi se bucură în continuare de mare succes, fiind inclus în programele şi înregistrările marilor pianişti ai lumii.

Atât petnru astăzi, pe data viitoare, când vorbim despre ultimul Concert pentru pian semnat de Beethoven, cel cu numărul 5 în Mi bemol major.