Bun găsit, dragi melomani, şi astăzi în lumea compozitorului ceh Bohuslav Martinu. Am ajuns la Concertul său nr.4 pentru pian şi orchestră, "Incantaţie" finalizat în 1956, înainte de plecarea sa definitivă din SUA. Prima audiţie a avut loc la New York în acelaşi an, cu Rudolf Firkušný solist şi Leopold Stokovski la pupitrul dirijoral.

Forma concertului se distinge prin asimetrie şi prin faptul că are doar două părţi. Prima dintre acestea degajă o atmosferă tensionată, începutul, pe care l-aţi ascultat deja, putând fi comparat cu muzica unui thriller hollywodian. Când pianul îşi face apariţia, cu sonorităţile de clopote specifice lui Martinu, tensiunea pare a se risipi, dar de fapt se află într-un cumul continuu.

Partea a doua a Concertului nr.4 de Martinu este interesantă din punct de vedere al dialogului puternic dintre orchestră şi solist, care parcurg pasaje lungi fără a se intersecta. Martinu spunea că această lucrare este "expresia căutării neîncetate a adevărului şi a semnificaţiei vieţii, precum şi un omagiu adus muzicii, solitudinii muzicianului, puterilor şi armelor sale". Iată şi un fragment din partea a II-a.

Cu finalul Concertului nr.4 pentru pian şi orchestră "Incantaţie" de Bohuslav Martinu se încheie astăzi Ghidul melomanului începător. Pe curând!