Bun găsit, dragi melomani! Păşim astăzi în lumea unei noi tonalităţi muzicale. Înainte de a vă dezvălui care, vă voi spune însă că ordinea în care apar sunetele într-o gamă este de două feluri - reală şi aparentă.

În ordinea reală sau naturală, sunetele gamei se succed din cvintă în cvintă perfectă, aşa cum apar în rezonanţa sonoră. În gama Do major, de exemplu, ordinea este fa do sol re la mi si. Iar în ordinea aparentă, sunetele se succed prin tonuri şi semitonuri - adică do re mi fa sol la si, aşa cum cu toţii le cunoaşteţi.

De ce am vorbit despre ordinea naturală? Pentu că această succesiune din cvintă în cvintă are o importanţă teoretică deosebită, deoarece explică relaţiile care se stabilesc între sunete în cadrul tonalităţii. Menţionam acum câteva clipe ordinea cvintelor - fa do sol re la mi si. Pornind de la gama model Do major, putem construi, deplasând materalul sonor cu o cvintă, noi toalităţi. Face astăzi acest exerciţiu în direcţie coborâtoare şi găsim, calculând de la do, sunetul fa. Vorbim aşadar despre tonalitatea Fa major. Respectând ordinea tonurilor şi semitonurilor din modelul Do major, rezultă la cheie o alteraţie - si bemol.

Aţi ascultat, în deschiderea rubricii, un fragment din Concertul Brandenburgic nr.2 de Johann Sebastian Bach, iar acum vă ofer, tot pentru a exemplifica tonalitatea Fa major, începutul Concertului op.8 nr.3 Toamna din ciclul Anotimpurile de Antonio Vivaldi.

Un prim exemplu pe care vi-l ofer, pentru tonalitatea Fa major din clasicismul muzical, face parte din Concertul nr.19 pentru pian şi orchestră de W.A. Mozart.

Şi tot in perioada clasicismului muzical, iată un fragment din Simfonia a 6-a Pastorala de Beethoven, în tonalitatea Fa major.

Iar acum, în Fa major, din epoca romantică, ascultaţi Studiul op.25 nr.3 în Fa major de Frederic Chopin.

Iar din secolul 20, ascultaţi un fragment din Concertul nr.2 pentru pian şi orchestră de Dmitri Şostakovici, scris în tonalitatea Fa major.

Punem punct ediţiei de astăzi şi vă invit să ne reîntâlnim data viitoare, în lumea sonoră a unei alte tonalităţi.