Bine v-am regăsit, astăzi în lumea tonalităţii majore cu trei bemoli la cheie, Mi bemol major!

De unde ştim armura? În cazul unei tonalităţi majore cu bemoli, denumirea ne indică penultima alteraţie de la cheie. Trebuie să mai ştim ordinea bemolilor - care se calculează din cvintă în cvintă descendentă - si mi la re sol do fa bemol. Aşadar Mi bemol major are la cheie si, mi şi la bemol.

Aţi acultat începutul Concertului pentru vioară şi orchestră în Mi bemol major de Antonio Vivaldi, iar acum, din perioada clasicismului muzical, vă ofer un fragment din Concertul nr.21 în Mi bemol major pentru pian şi orchestră de Wolfgang Amadeus Mozart.

Şi, nu putea lipsi, din călătoria noastră în lumea tonalităţii Mi bemol major, un fragment din Simfonia a III-a, Eroica, de Beethoven.

În Mi bemol major este scrisă şi Simfonia a III-a "Renana" de Robert Schumann.

Şi tot în Mi bemol major, iată un fragment din Concertul nr.1 pentru pian şi orchestră de Franz Liszt.

Iar acum, ascultaţi cu pianistul Eugen Cicero, un fragment din piesa Dreaming, după Nocturna op.9 nr.2 în Mi bemol major de Chopin.

Atât pentru astăzi, pe data viitoare, când vorbim despre relativa minoră a tonalităţii Mi bemol major!