Cu ediția din 27 noiembrie 2018 a emisiunii "Muzici tradiționale", dedicată Zilei Naționale a României, se încheie călătoria prin ținuturile românești, din cadrul ciclului consacrat sărbătoririi Anului Centenar al Marii Uniri.

În acest context, la Radio România Muzical, pe parcursul celor 20 de emisiuni din anul 2018, aflate sub genericul "Muzici tradiționale" (pe care le-am conceput și structurat sub forma unei "geografii folclorice subiective" sau ca o simbolică "horă a unirii"), am prezentat câteva elemente privind unitatea folclorului din ținuturile istorice românești. Am pornit din Bucovina, Ținutul Sucevei și al Moldovei de nord, am trecut prin Ținuturile Neamțului și Vrancei, am privit Țara de pe culmile Carpaților Răsăriteni, am coborât în Muntenia și Oltenia, din Carpați până în câmpie, ne-am reamintit de românii din Timocul sârbesc, am făcut cunoștință cu folclorul din vestul țării, din Banat și Crișana, am reascultat sonorități din Ținutul Făgărașului și sudul Transilvaniei, am urmărit interferențele sonore din Câmpia Transilvaniei, am jucat la hora satului, în zone folclorice mai puțin cunoscute, precum Chioar și Codru, din nordul Transilvaniei și am ascultat zîceri și horituri din Maramureș și Oaș, Lăpuș și Năsăud. Am făcut, așadar, o călătorie simbolică prin ținuturile românești în care muzicile tradiționale au avut și mai au, încă, o pondere însemnată în definirea spiritualității poporului român.

În prima parte din această ediție vom asculta câteva semnale sonore prin intermediul instrumentelor din categoria buciumului, care fac parte din cultura tradițională românească de tip carpatic (cu variantele lor: tulnicul, în Munții Apuseni și buciumul, în Muntenia de nord-est și în Munții Vrancei). Acestea au denumiri regionale precum bușin, în Carpații Răsăriteni, trâmbiță, în Bucovina, trâmbită sau trâmbghită, în Maramureș și Oaș. De asemenea, ele constituie o familie unică, deoarece sunetele sunt generate prin rezonanța naturală, iar "melodiile" sunt construite pe sunetul fundamental și pe câteva dintre armonicele lui superioare. Funcționalitatea acestor instrumente este multiplă, de la cea utilitară, de semnalizare, până la însoțirea ritualurilor funebre sau ale celor legate de viața pastorală; uneori, funcția lor poate fi extinsă și în zona genului liric, deoarece se poate și "hori" (fără cuvinte, desigur) prin intermediul acestor instrumente.

Vom continua apoi călătoria cu repertoriul celor mai simple instrumente tradiționale, încadrate în organologia folclorică drept pseudoinstrumente (deoarece au la bază elemente naturale, aflate la îndemână: fire de iarbă, frunze, paie, solzi de peşte sau bucăţi de lemn), apte să emită sunete cu înălţimi și timbralități diferite. Vom auzi cum o doină cântată din frunză poate să genereze răspunsuri nebănuite ale naturii şi a întregii firi, ca un imperceptibil "efect al aripii de fluture", care să pună în mişcare întregul univers. După ce vom asculta doine cântate din frunză vom avea în centrul atenţiei instrumentele din familia fluierului: fluiere mari şi mici, cu dop şi fără dop, cavale şi tilinci, cu producere a sunetului prin segmentarea coloanei de aer - în cazul fluierelor - sau prin rezonanţa naturală - în situaţia tilincilor.

Dintre elementele care constitutie unitatea în varietatea genurilor și speciilor folclorului muzical românesc un substrat important îl reprezintă, de bunăseamă, limba. Academia Română a reiterat recent adevărul științific potrivit căruia poporul român are patru ramuri istorice (dacoromâni, aromâni, meglenoromâni, istroromâni) care vorbesc patru dialecte ale limbii române dar formează o unitate etnică și vorbesc aceeași limbă. Cele patru dialecte românești se întâlnesc într-un spațiu vast: din Maramureș și Carpații nordici până în Epir și Tesalia în sud, din Istria, la Marea Adriatică în vest până la Marea Neagră și dincolo de Nistru în est. Versul popular românesc cântat, așa cum avea să-l teoretizeze Constantin Brăiloiu la jumătatea secolului trecut, exprimă acea capacitate semantică a limbii române de a se articula în unități prozodice care se asociază cu melodii vocale, în tipare metrice fixe sau relative. Cele două tipare de bază - octosilabic și hexasilabic (cu cele două forme, completă și incompletă) - reprezintă, așadar, unicele modele arhetipale de versificație în folclorul românesc. Ele se regăsesc cu pregnanță mai ales în textele a două dintre cele mai vechi genuri tradiționale: doinele și colindele. Unitatea de limbă, comunitatea și comuniunea de neam ale poporului român au fost posibile și datorită Bisericii Ortodoxe, pe care Mihai Eminescu o numea, într-un articol din anul 1882, drept "maica spirituală a neamului românesc, care a născut unitatea limbii și unitatea etnică a poporului" (în "Timpul", 14 august 1882, republicat în: Mihai Eminescu, Opere, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1989, vol. 13, p. 168-169). Liturghia săvârșită în limba română în toate provinciile locuite de români a devenit, astfel, un factor de unificare spirituală naţională, de dezvoltare a identității,conștiinței și culturii naționale. Dacă ne referim la muzica românească din timpurile contemporane cu făurirea României Mari, trebuie să observăm că ea a fost constituită și pe baza celor două fundamente tradiționale: cântarea bisericească și folclorul. Ca o piesă cu valoare exemplară în acest sens, am ales, pentru ultima parte a emisiunii din 27 noiembrie, unul dintre primele cântece revoluționare din spațiul românesc, datând de la începutul veacului al XIX-lea: "Mugur, mugurel", o piesă care se încadrează în specia liricii "de haiducie", care s-a folclorizat în timp, ajungând la noi prin diverse variante, până la jumătatea secolului al XX-lea. Cântecul a fost consemnat de Anton Pann în notație psaltică - o notație exclusiv vocală, care are capacitatea de a reda foarte exact melismele și ornamentele, atât din muzica de tradiție bizantină, cât și din folclor.

Vă invit să urmăriți această ediție, care încheie ciclul de emisiuni "Muzici tradiționale", dedicat ținuturilor românești, pentru a sărbători Ziua Națională a României și Anul Centenar al Marii Uniri, la Radio România Muzical, marți 27 noiembrie 2018, de la ora 19.00.