Ce bine e să ai parte de surprize, ce bune sunt aceste apariții care-ți schimbă pulsul și te bucură pe de-a-ntregul. Asta am simțit când am ascultat albumul lui Stefano Bollani lansat în 2018, ieșit total din mediul definit de recentele apariții ECM. Geniul unui pianist italian se manifestă pe un album puternic impregnat în sunet brazilian, intitulat "Que Bom", un imn dedicat vieții, plin de efervescență și bucurie contagioasă. Bollani este un muzician intuitiv, cu un talent melodic special, cu accente lirice, fără extreme apăsătoare, însă căldura și celebrarea din piesele lui influențate de cultura braziliană sunt mai intense ca niciodată. Pasiunea pentru Brazilia s-a simțit dintotdeuna în muzica lui multi-nuanțată cu dexteritate, dar niciodată atât de vibrant și uniform ca pe "Que Bom". Nu e prima producție de acest gen, având în vedere "Carioca Project" din 2008, dar este cea mai reușită. La aceeași remarcabilă secție ritmică formată din bateristul Jurim Moreira, basistul Jorge Helder și percuționiștii Armando Marcal și Thiago da Serrinha, Stefano Bollani adaugă câteva nume sonore precum Caetano Veloso, Joao Bosco, Jacques Moerlenbaum sau Hamilton de Holanda, ceea ce ne apropie și mai mult de esența Braziliei muzicale. Al 43-lea album semnat de Bollani apropie Italia și Brazilia intr-un limbaj accesibil, colorat de momente de inventivitate și nedisimulată pasiune. "Que Bom" e un album fantastic, unul dintre cele mai bune ale pianistului, iar asta înseamnă ceva, având în vedere bogăția discografică a acestuia. Familiaritatea ritmico-melodică ne atrage, experimentul ne menține conectați.